1
STRUCTURA ŞI FUNCŢIA CALCULATORULUI. SISTEME DE OPERARE
 



În baza oricărui calculator stau două componente fundamentale:                                   Hardware şi Software
Harware sunt componente tari, solide care pot fi pipăite. Din componentele hard-ului fac parte următoarele dispozitive: vizualizatorul, tastatura, mouse-ul, imprimanta, scanerul, boxe audio şi altele. Toate acestea sunt conectate la unitatea centrală (blocul de sistem). Blocul de sistem, la rândul său, este compus din mai multe blocuri: blocul de alimentare, CD-ROM, DVD-RW, dischieră, memoria hard. Toate componentele sunt conectate la placa de bază. Pe placa de bază, de asemenea, sunt asamblate mai multe elemente, cum ar fi: procesorul, memoria operativă, placa de sunet, placa video, placa de reţea, modemul. Aceste componente pot fi divizate în următoarele grupuri: unităţi de intrare, unităţi de ieşire, unitatea de procesare. Unităţile de intrare şi ieşire pot fi atribuite unei grupe deoarece componentele care fac parte din aceste grupe au posibilitatea atît de a recepţiona informaţia, cît şi de a o distribui. Unitatea de procesare este un sistem de componente, de care depind celelalte componente asamblate, anume el determină caracteristicile principale ale calculatorului, printre care enumerăm:
Viteza de procesare, care depinde de clasa procesorului şi determină numărul de operaţii pe secundă se măsoară în Hertz, (Hz).
Memoria operativă (memorie de tip RAM). De capacitatea ei  depinde volumul de informaţie memorizat de calculator în formă binară pentru prelucrarea datelor curente şi datelor intermediare din această memorie informaţia este disponibilă atît timp cît calculatorul este conectat la reţeaua de alimentare. În memoria operativă este de asemenea inscris sistemul de operare care nu poate fi sters intîmplător. Pentru un sistem de operare mai performant avem nevoie de o memorie mai mare
Memoria permanentă (memorie de tip ROM). Capacitatea ei ne permite păstrarea informaţiei de un volum mai considerabil atît timp cît este necesar, fară restricţii, deconectarea calculatorului de la reţea nu duce la pierderea informaţiei. Capacitatea memoriei se masoară în octeţi (byte), Kilobyte, Megabyte, Gigabyte.
         Software este numită partea logică, programele care ne asigură lucrul cu calculatorul. La rîndul său, software este format din Sistemul de operare şi Programele de aplicaţie.
         Cauza principală de apariţie a sistemului de operare este necesitatea de executare a operaţiilor elementare pentru gestionarea resurselor calculatorului. Aceste operaţii se numesc de nivel jos. Pentru utilizator practic este imposibil de a indeplini sute de mii de operatii elementare pentru a primi un rezultat scontat. Atfel, se poate afirma că un sistem de operare poate fi asociat cu un translator-asistent între componenta hardware a unui sistem de calcul şi utilizator.
Un sistem de operare constã dintr-un ansamblu de programe de sistem, care administreazã resursele sistemului de calcul, asigurã utilizarea eficientã în comun a acestor resurse, asigură legatura între componentele logice şi fizice ale sistemului. Aceste programe conduc întreaga activitate din interiorul calculatorului, asistă utilizatorul, pune în lucru şi coordonează cu programele de aplicaţie.
        Sistemele menţionate mai sus sunt destinate pentru utilizatori simpli numiţi USER şi utilizatori administratori numiţi ADMIN, care sunt utilizatori mai experimentaţi, iar sistemul lor de operare are un nivel de securitate mai ridicat.  Cele mai răspîndite tipuri de sisteme de operare pentru utilizatori de tip USER sunt:
MS-DOS, Windows 95, Windows 98, Windows 2000, Windows ME, Windows XP. Pentru utilizatori de tip ADMIN avem sisteme de operare mai performante: Windows NT (New Technology), Windows 2003 Server, Zinux, Free BSD.
  

1 Funcţiile principale ale sistemului de operare sunt:
 1.)  Oferirea posibilitãţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie,
 2.) Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, care se realizeazã prin identificarea programelor ce se executã, rezervarea memoriei pentru aceste programe, controlul dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor;
 3.) Facilitãţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogare şi întreţinere a bibliotecilor;
 4.)  Planificarea execuţiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a resurselor unitaţii centrale de prelucrare.



MODEMUL
          În literatura de specialitate se atenţionează asupra a două tipuri de modeme: Interne si Externe. Modemul intern se caracterizează prin instalare în placa de bază a calculatorului, in sloturi. Modemul extern reprezintă un bloc separat conectat la calculator prin intemediul cablului. Modemurile sunt dispozitive destinate pentru instaurarea conectării intre calculatoare, cu ajutorul liniei telefonice in reţeaua mondială Internet. Liniile telefonice sunt folosite, in general, pentru transmiterea sunetelor, a vocii umane. Modemurile au fost inventate pentru a converti informatia digitală a calculatorului în semnal analog, impulsuri care pot fi transportate prin reţelele telefonice către un alt calculator. Modemul de la celalalt capăt al liniei primeşte mesajul, il decodează în sistem binar şi îl transmite calculatorului. Astfel, se realizează o comunicare între doua terminale de Internet. Se mai numeşte conexiune dial-up.
       Viteza unui modem se masoară in biţi pe secundă (bps), aceasta variind de la 9,6 Kbps pînă la 56 de Kbps. Denumirea de modem este prescurtarea de la Modulator - Demodulator, două componente ale modemului care fac posibilă decodarea impulsurilor în informaţie digitală şi invers.
         Un tip de modem mai performant este cel conectat prin reţeaua de cablu TV. Modemul de cablu este mai rapid decît cel prin dial-up deoarece abonatul la Internet are o conexiune permanentă, iar viteza de transfer este mai mare decît în cazul conexiunii dial-up.
         Modemurile sunt clasificate în funcţie de tipul de conexiune al acestora: modemuri telefonice, de cablu TV şi modemuri radio (legătura wireless). Din punct de vedere al componentelor aflate pe placa de modem, modemurile pot fi hardware (executa toate operaţiile de modulaţie, demodulaţie şi compresie) sau software, caz în care majoritatea operaţiilor cad în sarcina microprocesorului calculatorului. Aceasta ar însemna ca o parte din procesarea semnalului este descărcată de catre procesor.
         Există modemuri ale caror caracteristici sunt "Voice, Data si Fax", iar altele care nu au decît Data si Fax. Prima categorie iţi oferă avantajul folosirii modemului şi pentru convorbiri telefonice.



WINDOWS 95
        Sistemul operaţional WINDOWS 95 a fost lansat oficial la 24 august 1995.  WINDOWS 95 este pachetul software care a exercitat cel mai mare impact în lumea calculatorului. WINDOWS 95 este un sistem perfecţionat de la MS-DOS, WINDOWS 3.1 şi WINDOWS 3.11. Sistemul de operare WINDOWS 95 şi-a dobîndit numele de la zonele de pe ecran, numite ferestre, care apar atunci, cînd Windows este utilizat. Tot ce se lucreaza in Windows este afişat în una din cele două tipuri de ferestre: fereastra de program si fereastra cu document. Acest sistem operaţional se bazează pe dialogul dintre utilizator şi calculator prin intemediul ferestrelor. Sistemul de operare WINDOWS 95 a fost creat pentru a uşura munca utilizatorilor începători sau puţini experimentaţi. Beneficiarii de bază ai sistemului operaţional WINDOWS 95 constituie utilizatorii simpli supranumiţi, în limbajul calculatorului, USER. Aşadar, scopul principal al elaboratorilor Windows 95 este scăderea bruscă a cerinţelor de pregătire pentru utilizatori şi elaborarea unei interfeţe comode şi sigure. Cu ajutorul acestui sistem de operare orice operaţie poate fi indeplinită prin mai multe căi posibile, deci destinată pentru diferiţi posesori, fiecare cu caracterul şi preferinţele sale, a fost bine gîndit sistemul de sfaturi, mesaje şi avertizări pentru susţinerea utilizatorului pe tot parcurul şedinţei de lucru.
         Sistemul operaţional Windows 95 este construit în modul real-obiectual, cee ce înseamnă că interfaţa reprezintă o copie a lumii reale, iar lucrul cu calculatorul se reduce la manipularea cu obiecte uzuale. Astfel, mapele pot fi deschise, puse în geantă, documentele – pot fi studiate, corectate, mutate dintr-un loc în altul, aruncate în coşul de gunoi, faxul sau scrisoarea – trimise destinatarului etc.
        Microsoft, compania care a elaborat acest sistem operaţional, afirmă că în timpul apropiat utilizatorii se vor gîndi mai puţin la programe în care sunt scrise documentele, şi mai mult la documentele cu care lucrează.