1 EUFRAT



Etimologia numelui
Numele Eufrat ar putea proveni din Ufratu în persana veche, sau din avestană *hu-perethuua, însemnând "potrivit pentru traversat" (din hu-, însemnând "bun", şi peretu, însemnând "vad")[1]. O altă origine ar putea fi kurdă, În această limbă, fere înseamnă "lat", re înseamnă "apă curgătoare" iar hat, "curgătoare", astfel fererehat ar însemna "apă curgătoare lată". Numele kurd actual, Ferat, este poate o contracţie a numelui mai vechi. Totuşi, etimologia indo-europeană a numelui este disputată din cauza numelor sumeriene şi akkadiene, repectiv Buranun şi Pu-rat-tu; Buranun fiind atestat într-o inscripţie,a regelui Gudea (secolul al XXII-lea î.Hr.). Pare astfel probabil că numele în persana veche a apărut prin etimologie populară, pe baza numelui pre-iranian al râului.
Cursul Eufratului
Fluviul are aproximativ 2.780 kilometri. Se formează la confulenţa a două râuri, Kara (Eufratul apusean), care izvorăşte din Podişul Armeniei din estul Turciei, la nord de Erzurum şi Murat (Eufratul răsăritean), care izvorăşte dintr-o zonă aflată la sud-vest de Muntele Ararat, la nord de Lacul Van. Cursul superior al râului este caracterizat de canioane şi defilee. Râurile Kabur şi Balih se varsă în Eufrat în Siria răsăriteană
Ambele fluvii izvorăsc din Turcia. În cursul inferior, în Eufrat nu se mai varsă niciun alt râu. La nord de Basra, în sudul Irakului, fluviul se uneşte cu Tigrul, formând Şatt al-Arab, care la rândul său curge în Golful Persic.
La Basra, râul se împărţea în multe canale, formând o zonă mlăştinoasă întinsă, dar mlaştinile au fost drenate de guvernul lui Saddam Hussein în anii 1990 pentru a-i izgonii pe arabii mlaştinilor. După Invazia Irakului, politica de drenare a mlaştinilor a fost oprită, dar rămâne de văzut dacă mlaştinile vor reapărea.
Eufratul este navigabil cu ajutorul unor bărci pentru ape puţin adânci, cu ajutorul cărora se poate ajunge până la oraşul irakian Hit, aflat la 1.930 kilometri în amonte de gura de vărsare şi la o altitudine de doar 53 metri deasupra nivelului mării. Mai sus de Hit, însă, datorită repezişurilor şi barajelor naturale, râul nu poate fi folosit pentru navigaţia comercială. Inundaţiile sale anuale, cauzate de topirea zăpezilor din munţii din Turcia de nord-est, este parţial controlată de baraje şi lacuri de acumulare în regiunea cursului superior. Un canal de 885 kilometri leagă Eufratul de Tigru pentru a servi drept rută pentru barjele fluviale.

Eufratul în Biblie

Un râu numit Eufrat este unul din cele patru ape care curg din Grădina Edenului conform Genezei 2:14. Este al patrulea râu, după Pishon, Gihon, şi Tigru, care se formează din râul care curge din grădină. Râul cu acelaşi nume reprezenta una din limitele ţării promise de Dumnezeu lui Avraam şi descendenţilor săi (Isaac, Iacob, etc). În Biblia evreiască, el este numit simplu "Râul" (ha-nahar).
Cuvântul Eufrat este o traducere a expresiei "Împinge înainte" sau "Mergi înainte". Mereu s-a presupus că înseamnă "râu" dar aceasta nu este spusă în mod explicit. Literal, se traduce prin "mersul înainte al lichidului". Râul Eufrat a fost numit pronind de la acest cuvânt, "a merge înainte".
În Apocalipsă, apare o profeţie conform căreia în viitorul apropiat Eufratul va seca înaintea Bătăliei Armaghedonului.

Eufratul în istorie
Eufratul a furnizat apa care a condus la înflorirea primei civilizaţii în Sumer, în preajma mileniului al IV-lea î.e.n. Multe oraşe antice importante erau localizate pe râu sau în apropierea acestuia, inclusiv Mari, Sippar, Nippur, Shuruppak, Uruk, Ur şi Eridu. Valea Eufratului a constituit inima imperiilor Babilonului şi Asiriei. Timp de mai multe secole, râul a format limita răsăriteană a zonei controlate efectiv de egipteni şi de Imperiul Roman şi limita apuseană a Imperiului Persan.
De asemenea, Bătălia de la Karbala a avut loc pe malul râului Eufrat, unde a fost martirizat Imam Hussein, împreună cu familia şi prietenii lui.

STOIAN IULIA CARMEN

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro