1


MUZEUL LOUVRE

Muzeul Luvru (Musée du Louvre în franceză) este cel mai mare muzeu parizian, după suprafaţă şi printre cele mai cunoscute muzee din lume. Clădirea este un fost palat regal situat in inima oraşului Paris, între malul drept al râului Sena şi Rue de Rivoli. Curtea sa principală se află pe axa bulevardului Champs-Élysées.


 Esplanada din faţa muzeului

Iniţial, Luvru a fost o fortăreaţă medievală în 1200, după care a devenit rezidenţa regală sub domnia lui Carol al V-lea, în 1365. Curînd după aceea a fost modernizat după gustul renascentist de către Francisc I în 1546. De-a lungul secolelor a fost extins, distrus sau transformat sub domniile succesive ale lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon I şi Napoleon III. Arhitectura sa este o îngemănare de stiluri care stau mărturie a mai mult de 800 de ani de istorie.
Muzeul propriu-zis a fost inaugurat la sfîrşitul secolului al XVII-lea, pe timpul Revoluţiei Franceze (mai exact, în 1793). Dar ideea fusese concepută patruzeci de ani mai devreme de către Lafont de Saint-Etienne, care atacase caracterul privat al colecţiilor regale, propunînd ca aceste opere de artă să fie accesibile marelui public în Galeria principală a muzeului.

 
 
Închisoarea din marele turn

 

Rotonda care are camere în care este prezentată istoria muzeului

În zilele noastre, Muzeul găzduieşte istoria artei lumii occidentale, începînd cu Evul Mediu, pînă în secolul al XIX-lea, alături de civilizaţii antice care au precedat şi au inspirat cultura vestică.
Muzeul este împărţit în şapte secţiuni diferite (trei secţiuni antice: Antichitatea Orientală, Egipteană, Greacă, Etruscă şi Romană) şi patru secţiuni moderne: sculptură, pictură, obiecte de artă şi grafcă.

 

Antchitate orientală

    Partea destinată antichităţii orientale cuprinde obiecte ce au aparţinut imperiului Persan în perioada academicienilor.
    Partea destinată imperiului egiptean este compusă din două camere.
    În una din ele sunt prezentate obiecte de artă ce sunt datate în perioadele de  până la domnia  Cleopatrei.

 

    În cea de a doua cameră sunt obiecte ce aparţin Noului Regat cum îl denumesc istoricii, adică perioada ce începe cu domnia lui Tutankhamun şi se sfârşeşte odată cu prăbuşirea imperiului.
 

    Secţiunea Greacă, Etruscă şi Romană cuprinde mai multe camere.
    
 

Camera de bronz
     Aceasta cuprinde arme sau oniecte din bronz ce au aparţinut celor trei civilizaţii de-a lungul istoriei.






 

Statuia comemorează victoria flotei din Rhodos într-un război din secolul 2 e.n.

    Într-una din camere acestei secţiuni sunt prezentate copiile romane ale unor statui greceşti.
 
 





Zeiţa Venus are dedicată o întreagă cameră.

 

Venus din Milo

Sectiunea sculptură

 

Cameră destinată sculpturilor marilor oamenii ai Franţei

 

Cameră cu sculpturile lui Michelangelo

Secţiunea pictură

 

Camera Vieneză

 

Camera familiei Medici

 

Camera destinată picturilor lui Rembrndt

 
 
Italia are alocate mai multe camere în care sunt expuse picturile marilor pictori italieni


Secţiunile obiecte de artă şi grafică

 

Sala Suger dedicată obiectelor de artă din secolele al X-lea şi al XII-lea

 

Apartamentul lui Napoleon al III-lea

 

Cameră pentru tipărituri şi desene


    





O altă parte interesantă a muzeului este reprezentaă de grădini.

 

Schiţa grădinilor găzduite de muzeu

    În această schiţă:
    1 - grădina arcului de triumf
 
    2 - grădina Carrousel
 



    3 - Marea Răscruce
 
    4 - Marele Acoperiş
 
    5 - terase
 
    




6 - grădina Marelui bazin ( acesta face legătura cu Place du la Concorde)
 

În 1981 Francois Mitterand a lansat proiectul Grand Louvre (cu iniţierea creaţiei Piramidei lui Pei, punct central şi intrare, totodată, modificîndu-se aripa Richelieu din partea nordică a muzeului şi subsolul curţii Napoleon).
Spaţiul util pentru exponate al muzeului a fost dublat de la 31,000 m2 în 1984 la 55,000 m2 în prezent, iar numărul de exponate a sărit de la 20,600 la 34,000.
Principala responsabilitate a muzeului Louvre este de a conserva, proteja, restaura şi dezvolta atât comoara de artă naţională pe care o are în proprietate dar mai ales comoara mondială. Este important pentru urmaşi să poată veni şi să vadă modul în care au gândit şi simţit înaintaşii lor.