1 Delta Dunarii este cea mai mare rezervatie de tinuturi umede din Europa, avand o suprafata de 2.681 KM patrati
In anul 1990 UNESCO a inculs Delta Dunarii printre rezervatiile biosferei.
In Delta Dunãrii predominã vegetatia de mlastinã stuficolã, care ocupã cca. 78% din suprafata totalã. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã si numeroase alte specii. Vegetatia de sãrãturi ocupã 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine.

       

Specificul este dat de prezenta spciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zãvoaiele sunt pãduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltã pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristicã peisajului. Intâlnim patru tipuri de zãvoaie : zãvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zãvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zãvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugã speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zãvoi mai rar este arinisul (predominã Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marinã. Vegetatia pajistilor de stepã nisipoasã este extinsã pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sãrãturile.Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.   
                

Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltã pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundãrii periodice. Predominã Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvaticã din ghioluri, bãlti si japse ocupã 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersã sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variatã. Predominã Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersã este dominatã de stuf (Phragmites australis), papurã (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tãrmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pãdurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepã, numite local hasmace, cu stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurãtor (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agãtãtoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintã nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunãrii.

Plaurul

Formatiune specificã stufãriilor masive, plaurul este un strat gros de 1 ? 1,6m format dintr-o împletiturã de rizomi de stuf si de rãdcini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si bãltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mãrimi care, împinse de vânt, se deplaseazã pe suprafata apei.

         


1 Vegetatia plaurului diferã de restul stufãriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltã aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alãturi de stuf întâlnim rogozul, menta, feriga de apã (Nephrodium thelypteris), cucuta de apã, troscotul, salcia piticã, precum si plantele agãtãtoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formeazã coloniile de pelicani comun si cret. Tot Delta Dunãrii este un adevãrat paradis faunistic. Aici vietuieste 98% din fauna acvaticã europeanã, întreaga faunã de odonate, de lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezenta lor, dau nota specificã faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii).

Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Intre acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic.  pe plaur trãiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.
Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii si trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cãror viatã este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride).
Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã, devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii ecosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci. In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. Coloniile de cuibãrit.
O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zãvoaielor de salcie sau în stufãrii, zgomotul infernal, atmosfera specificã altor ere geologice, zborul sãgetãtor al miilor de pãsãri care îsi hrãnesc puii, transformã coloniile de pãsãri într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricãrui iubitoar al naturii.
In Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã*. Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare, într-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea.