1

Prevederi deontologice cuprinse īn Statut şi īn Codul de Conduită

 

 

 

 

I. INTRODUCERE

 

         Partea introductivă a proiectului nostru va evidenţia, īn primul rānd, modalitatea de abordare a acestuia, gāndită de noi sub forma unei cercetari īn urma căreia sperăm să evidenţiem, bazāndu-ne pe o analiza obiectivă, cum se reflectă īn practică, prevederile deontologice cuprinse īn Statutul Funcţionarilor Publici dar şi-n Codul de Conduită. De asemenea un punct important al proiectului nostru īl reprezintă şi redarea principalelor caracteristici ale celor două acte normative de maximă imporanţă pentru conduita funcţionarilor publici dar şi analiza principalelor prevederi pe care acestea le conţin.

 

a) Abordare şi metodologie

 

         Referatul va fi abordat, aşadar, din prisma unei metodologii ce vizează o analiză comparativă īntre prevederile deontologice cuprinse īn documentele sus-enumerate şi care sunt importante dar şi relevante atāt pentru studiul comportamentului funcţionarilor publici cāt şi a drepturilor şi īndatoririlor acestora, şi modul īn care ele se aplică īn practică. Mai exact īn ce masură funcţionarii care lucrează īn administraţia publică respectă prevederile cuprinse īn Legea 188/1999, ce face referire la Statutul funcţionarilor publici, luānd īn considerare şi conţinutul stabilit īn Codul de Conduită al acestora.

 

         Ne propunem prin īntocmirea acestui proiect să redăm printr-o viziune realistă şi bazată pe documente dar şi situaţii concrete (gen observarea directa a comportamentului funcţionarilor prin interacţiunea directă cu aceştia, īn cadrul unor anumite instituţii publice) elemente ce ţin de conduita funcţionarilor publici. Pentru sublinierea acestui aspect vom face referire şi la perioada īn care studenţii au efectuat un stagiu de practică īn cadrul instituţiilor īn care au fost repartizaţi de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Perioada de practică a fost un bun prilej pentru noi, studenţii de a interacţiona cu angajaţii instituţiilor respective, şi de aceea, pe baza prevederilor din Lege şi Cod, la care se vor adăuga şi părerile noastre subiective formate īn urma colaborării cu aceştia vom putea contura o scurtă analiză care să reflecte īn ce măsură conduita acestora se armonizează sau corespunde cu cea impusă de Cod.

 

         Pentru ca proiectul nostru să se īncadreze īn liniile unei analize cāt mai obiective şi realiste vom ţine cont īn primul rānd, īn realizarea lui de principalele aspecte prevăzute de Legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici şi de Codul de Conduită al funcţionarilor publici.

 

 

 

 

b)Obiective

 

         Īn realizarea proiectului nostru se impune să conturăm şi cāteva obiective pe care urmează să le atingem.

         Vom īncepe cu prezentarea unui mic istoric al celor două documente, īn care se vor regăsi aspecte ce ţin atāt de data apariţiei cāt şi a importanţei prevederilor cuprinse īn Statut şi īn Codul de Conduită. 

          Īn continuare, vom realiza distincţia īntre cele două documente a căror caracter se distinge clar prin faptul că īn Statut, pe lāngă prevederile referitoare la conduita funcţionarilor sunt inserate şi elemente generale cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora, mai precis se pune accent pe raporturile juridice care au loc īntre funcţionarii publici şi autorităţile administraţiei publice locale sau centrale şi care sunt denumite raporturi de serviciu. Se impune aşadar sublinierea acestei distincţii şi axarea apoi strict asupra prevederilor cuprinse īn cele două documente.

         Pentru mai buna conturare a acestei distincţii, īn conţinutul proiectului vom realiza nişte comentarii amănunţite a prevederilor cuprinse īn cele două documente de o reală importanţă pentru tematica noastră. Această analiză amănunţită a prevederilor este importantă nu numai pentru evidenţierea distincţiilor īntre aspectele conţinute de Statutul Funcţionarilor Publici şi cele ale Codului de Conduită dar şi pentru familiarizarea cu  aceste prevederi legislative şi stabilirea coordonatelor īntre pura teoretizare a acestora şi aplicarea lor concretă.

         Un alt obiectiv al cercetarii noastre, menţionat şi īn paragrafele anterioare, se bazează pe fundamentul real īn care membrii echipei, pe baza cercetării, fie directă īn instituţii publice specifice fie indirectă, consultānd articole din presa, studii de caz, cărţi de specialitate, vor observa modul de aplicare efectiv a prevederilor deontologice cuprinse īn cele două documente.

         Observarea aplicării prevederilor din Statut se poate baza şi pe lecturarea unor acte specifice, a unor studii de specialitate, articole din presă care evidenţiază comportamentul funcţionarilor publici.

 

         Rezumānd toate aceste idei putem spune că obiectivul major pe care ne propunem să-l atingem prin prezenta lucrare este să expunem publicului, īntr-o manieră clară şi realistă prevederile deontologice descrise īn cele două legi şi modul īn care ele sunt aplicate de funcţionarii din administraţia publică romānească.

 

c) Sursele de documentare

 

         Cāt priveşte sursele de documentare acestea vor fi de mai multe tipuri. Īn primul rānd, vom avea īn vedere legislaţia care se reflectă īn Legea nr. 7/2004 cu prevederile şi completările ulterioare (Codul de Conduită) şi Legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici. Īn Statutul Funcţionarilor Publici sunt reglementate două mari aspecte. Īn primul rānd regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală, mai precis raporturile de serviciu ale acestora. Īn al doilea rānd, Legea 188/1999 are ca scop şi asigurarea, īn conformitate cu dispoziţiile acesteia, a unui serviciu stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, īn interesul cetăţenilor precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia centrală şi locală.

         Referitor la Legea 7/2004, aceasta priveşte strict normele de conduită profesională a funcţionarilor publici. Aşa cum este clar precizat īn lege, normele de conduită profesională prevăzute de Codul de conduită sunt obligatorii pentru funcţionarii publici, precum şi pentru persoanele care ocupă temporar o funcţie publică, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

         De asemenea īn documentarea noastră vom folosi pe lāngă sursele legislative şi sursele electronice şi studiile, rapoartele şi cercetarile. Urmează ca pe baza căutarilor realizate pe internet să găsim cazuri concrete ale aplicării prevederilor prevăzute īn cele două acte legislative. O bună sursă de informare o reprezintă articolele din presă care relevă de multe ori īncălcări ale legii realizate de funcţionarii publici. Ne referim aici la celebrele cazuri de luare de mită, comportamentele inadecvate la adresa cetăţenilor şi alte aspecte ce pot viza īncălcări ale raporturilor de serviciu. Despre acestea urmează să vorbim mai pe larg īn conţinutul propriu-zis al referatului.

 

         Īn ceea ce priveşte cărţile de specialitate, vom face referire īn proiectul nostru la lucrarile unor autori precum Verginia Verdinaş avānd ca suport informativ cartea acesteia „Statutul funcţionarilor publici”, la tratatul de drept admnistrativ al Profesorului Ion Alexandru intitulat „Drept Administrativ” şi la notitele din suportul de curs cu privire la Deontologia funcţionarului public.

         Pentru a oferi o explicaţie concretă a ceea ce reprezintă un cod deontologic, vom apela la afirmaţia făcută de Eric Maitrepierre īn documentul de curs scris al acestuia, intitulat „La deontologie” şi anume: ”Codurile deontologice constituie instrumente de reflecţie pentru 1

categoriile de profesionişti, codurile īn sine fiind instrumente de reglementare. Ele sunt inspirate de considerente morale, iar consfinţirea acestora este inspirata de lege.

 

 

 

 

 

II) DEFINIREA CONCEPTELOR UTILIZATE[1]

 

         Īn continuare vom defini conceptele şi noţiunile īn sensul īn care intenţionăm să le utilizam īn prezenta lucrare:

 

Abatere - orice  īndepărtare de la o regulă, normă de conduită sau direcţie prestabilită.

Abatere administrativă - fapta ilicită a persoanei care īncalcă normele de procedură, comite fapte sau emite acte administrative neconforme cu normele dreptului administrativ.

Abatere disciplinară - forma de abatere administrativă manifestată prin fapta ilicită comisă de către o persoană care are calitatea de salariat īn legătură cu sarcinile sale de serviciu. Abaterile disciplinare sunt sancţionate īn funcţie de gravitatea  lor (măsura īn care afectează  instituţia) şi caracterul repetat al faptelor.

Abuz de drept - forma ilicită de exercitare a unui drept subiectiv de către o persoană, avānd ca scop prejudicierea intereselor altor persoane.

Abuzul  de putere - reprezintă fapta persoanei care a fost investită  cu o funcţie publică, dar a fost folosită dincolo de limitele stabilite prin actul de investitură. Actul unei autorităţi sau instituţiilor publice prin care  īncalcă competenţa, ori  regulile de funcţionare stabilite prin lege.

 

Acord - act administrativ prin care se exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a mai multor autorităţi publice de a se asocia, de a colabora sau de a coopera īn scopul realizării unui obiectiv de interes comun.

Actul administrativ - manifestarea unilaterală  de  voinţă a unei autorităţi a  administraţiei publice cu scopul  de  a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice īn regim de putere publică. Actele administrative pot avea caracter intern, produc efecte īn  interiorul instituţiilor sistemelor administrative sau extern, produc efecte īn  afara sistemului.

 

Act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală.

 

Administraţia publică - folosirea teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice īn vederea realizării mandatelor guvernării legislative, executive şi judecătoreşti, pentru a asigura reglementările şi serviciile pentru societate īn ansamblu, cāt şi pentru segmentele acesteia.

 

Angajament – actul prin care se constituie o anumită obligaţie īn raport cu terţii, ansamblul obligaţiilor contractate care nu au fost īncă executate; actul prin care o autoritate publică creează sau constată o obligaţie ce urmează a se stinge prin plata ulterior īncheierii actului.

 

Aprobare – este o condiţie de valabilitate a actului administrativ atunci cānd legea prevede confirmarea lui de către o autoritate publică ierarhic superioară.

 

Autonomie locală – dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, īn numele şi īn interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice.

 

Autoritate publică - este reprezentată de orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, īn regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

 

Avansare – procedura după care funcţionarul public trece de la un grad/treaptă profesională la alt grad/treaptă īn cadrul aceleiaşi funcţii sau de la o funcţie inferioară la una superioară.

 

Avizul – reprezintă opinia de specialitate, solicitată de autoritatea administrativă competentă să emite/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea şi oportunitatea emiterii/adoptării şi la conţinutul actului.

 

Codul – desemnează normele, principiile şi valorile specifice funcţionarilor publici sau, altfel spus, ale deontologiei profesionale.

Colaborare -  prin raportul de colaborare se definesc relaţiile dintre doua autorităţi ale administraţiei bazate pe egalitate īn scopul producerii unor fapte sau emiterii unor acte administrative.

 

Competenţa - capacitatea unei persoane de a realiza īn mod corespunzător şi cu eficienţa maximă, sarcinile care īi revin, tot ea fiind cea care generează performanţa, respectiv productivitatea şi eficacitatea.

 

Compartiment – noţiunea desemnează un sector de activitate, din cadrul unei instituţii.

 

Concurs – forma principală de recrutare a funcţionarilor publici prin verificarea pregătirii acestora īn domeniul īn care urmează să-şi exercite atribuţiile.

 

Conflict de interese - acea situaţie sau īmprejurare īn care interesul personal, direct sau indirect, al funcţionarului public contravine interesului public, astfel īncāt afectează sau ar putea afecta independenţa si imparţialitatea sa in luarea deciziilor ori īndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a īndatoririlor care ii revin īn exercitarea funcţiei publice deţinute.

 

Conformitate – reprezintă una dintre condiţiile valabilităţii actului, şi anume concordanţa conţinutului cu legile sau alte acte normative.

 

Control – se utilizează pentru a defini un atribut informaţional al conducerii, o formă de transmitere a informaţiei de către autoritatea de decizie.

 

Datorie publică – reprezintă obligaţiile de plată angajate de o autoritate a administraţiei publice locale pe baza de acorduri sau contract de īmprumut cu un creditor persoană fizică sau juridică.

 

Decizie – hotărāre luata de către o autoritate administrativă ierarhic superioară asupra celor aflaţi īn subordine.

 

Decizie administrativă – specie a genului deciziei manageriale caracterizată prin faptul că hotărārea adoptată aparţine unei autorităţi a administraţiei publice, are ca obiect organizarea executării şi executarea īn concret a legilor, īmbracă forma actului scris şi produce efecte juridice īn regim de putere publică.

 

Deontologia - reprezintă ansamblul normelor care conturează un anumit tip de comportament profesional sau privat.

 

Deontologia funcţiei publice – reprezintă ansamblul normelor juridice şi morale aferente funcţiei publice ca element intrinsec al serviciului public, statuat obiectiv de către societate la un moment

[1] Anton P. Parlagi, Dictionar de administratie publica, Editura economica, editia a 2-a

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro