1

ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Scurt istoric

Primele atestări documentare privind utilizarea acreditivului datează de la începutul sec. al XlX-lea şi se regăsesc în arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, Londra etc., fiind utilizat în negoţul cu ţări din Extremul Orient, începând cu secolul al XX-lea, atestările surit mult mai numeroase. Interesant este faptul că elementele de structură ale acreditivului: caracterul documentar, fermitatea angajamentului bancar, siguranţa pe care o conferă partenerilor şi, în bună parte însuşi formalismul - imaginat de bănci acum două secole se regăsesc şi astăzi în practica în materie. Intr-o accepţiune modernă însă despre acreditiv documentar se poate discuta după primul război mondial. In anul 1920, ca rezultat al Hotărârii Conferinţei Comerţului Internaţional din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creată Camera de Comerţ Internaţional (C.C.I) cu sediul la Paris.

             Intre domeniile prioritare de activitate ale C.C.I s-a înscris şi elaborarea unor norme uniforme aplicabile comerţului internaţional pentru facilitatea tranzacţiilor.

             Absenţa unor reglementări uniforme în materie de plăţi internaţionale con­stituia, indiscutabil, un obstacol major în dezvoltarea schimburilor internaţionale.

         Debutul şi elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare l a fost lung şi dificil. Un prim proiect, a cărui elaborare a început în 1924, a fost prezentat de C.C.I la Conferinţa de la Viena din 1933. Documentul, intitulat "Reguli şi uzanţe uniforme privitoare la acreditivul documentar", deşi a fost adoptat, nu a reţinut atenţia decât câtorva ţări, iar altele, prin care SUA, Marea Britanie l-au privit cu reticenţă.

            Interesant, că după cel de al II-lea război mondial, dat fiind noua conjunctură economică şi politică, atitudinea ţărilor faţă de uniformizarea regulilor în materie se schimbă. Statele Unite, care în anii 50 devin primul şi cel mai mare exportator pentru ţările Europei distruse de război, au devenit foarte interesate în punerea sistemului de plăţi internaţionale pe baze cât mai riguroase şi sigure.

         Se poate aprecia, că SUA au fost principalul promotor al revizuirii Regulilor şi Uzanţelor, noul text fiind adoptat în 1951 la Conferinţa de la Lisabona.

                Numărul ţărilor interesate şi care aderau la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor a început să fie tot mai mare, iar practica acestora şi experienţa acumulată au impus o nouă revizuire în 1962. Cu această ocazie, toate băncile din diferite ţări şi teritorii care figurau în "Banker's Almanach" au aderat la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor.

                In acest context, problema realizării unor reglementări cu adevărat internaţi­onale aplicabile în materie de acreditiv documentar devenea tot mai necesara. Problema îşi avea originea, pe de o parte, în faptul că în unele ţări legislaţia bancară naţională ignora existenţa acreditivului documentar, iar pe de altă parte, în alte ţări se menţineau şi erau utilizate propriile reglementări naţionale cum era exemplul Franţei: "Reglement de Paris" sau al Germaniei: "Regulativ des Akkredi-tivgeschofts der Berliner Sterupelvereiningung", fără a mai pune în discuţie City londonez care era ostil oricărei codificări.

Sintetizând practicile şi experienţa în materie, Comisia de Tehnică şi Practică Bancară sub preşedinţia lui Bernard S. Wheble, elaborează o nouă versiune, cea adoptatăjn_Uai4. (Publicaţia nr. 274)

Pe drumul succesivelor revizuiri ale Regulilor şi Uzanţelor, textul adoptat în 1974, ocupă un loc aparte.

Importanţa momentului este dată de recunoaşterea textului de un organism ONU: Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ceea ce i-a conferit un caracter mondial.

De precizat că la elaborarea textului adoptat în 1974 au fost luate în conside­rare sugestiile formulate de instituţiile bancare care nu erau reprezentate la CCI, dar ale căror propuneri au fost transmise acesteia prin intermediul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ceea ce în final, i-a conferit o aplica­bilitate internaţională.

Textul este din nou îmbunătăţit şi adaptat cerinţelor moderne în 1984 (Publi­caţia nr. 400) şi în 1993 (Publicaţia nr. 500). Aceste revizuiri au fost necesare datorită noilor tehnici de producere şi transmitere automată a datelor, mutaţiilor în transportul internaţional.

Studiile efectuate de Comisia CCI pentru Practica şi Tehnica bancară privind îmbunătăţirea Regulilor şi Uzanţelor din 1984, au evidenţiat că aproximativ 50% din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse datorită neconcordanţelor reale sau aparente. Astfel de situaţii diminuează eficienţa utilizării acreditivului şi implicit au un impact financiar asupra părţilor implicate, în acelaşi context, s-a constatat creşterea marcantă a litigiilor în care sunt implicate acreditive.

Pentru rezolvarea acestor probleme, grupul de lucru pentru revizuirea Regulilor şi Uzanţelor nr. 400 a fost împuternicit:

-    să simplifice Regulile şi Uzanţele Uniforme nr. 400;

-    să cuprindă practicile bancare internaţionale, să faciliteze şi să standardizeze practicile în evoluţie;

-  să sporească integritatea şi siguranţa acreditivului prin intermediul prezum­ţiei de irevocabilitate şi clarificarea obligaţiilor principale, nu numai pentru banca emitentă, dar şi pentru banca confirmatoare;

-  să rezolve problemele referitoare la condiţiile nedocumentare;

-  să enumere, în detaliu, elementele necesare pentru acceptarea fiecărui tip de document de transport.

Analiza comparată a ultimelor două reglementări în materie este cuprinsă în Publicaţia CCI nr. 511 - Acreditive: Reguli şi Uzanţe Uniforme 500 şi 400 Comparate.

REGLEMENTĂRI. STANDARDIZARE

În decontarea tranzacţiilor internaţionale acreditivul documentar ocupă un loc predominant - peste 70%. Larga sa utilizare este determinată de avantajele pe care le prezintă atât pentru exportator, cât şi pentru importator.

Pentru ca cei implicaţi să poată fructifica avantajele oferite de plata prin acreditiv documentar, este necesară cunoaşterea regulilor şi uzanţelor în materie elaborate de CCI - Paris.

Acestea sunt:

•      Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare - CCI Publicaţia nr. 500, revizuită în 1993 şi care a început să fie aplicată de la l ianuarie 1994. Bănci din peste 170 de ţări, inclusiv România, au aderat la aplicarea acestor reguli. In continuare, toate trimiterile din text referitoare la acreditivul documentar, sub forma "art..." se referă la Publicaţia nr. 500 prezentată integral în anexa 1. Ediţia în limba engleză a Publicaţiei 500 constituie textul oficial.

•      Formulare standard privind acreditivele documentare - Publicaţia 516, în care sunt prezentate formularele recomandate de CIC Paris pentru derularea plă­ţilor prin acreditive documentare, modul de completare şi înţelesul termenilor utilizaţi, atât de comercianţi, cât şi de bănci, în spiritul Publicaţiei nr. 500. Ca urmare a dezvoltării sistemelor de teletransmitere a documentelor, datelor etc. prin sisteme automate, atât în Publicaţia nr. 500 cât şi în Publicaţia 516 se fac precizări privind utilizarea acestora în plăţile internaţionale.

•      A/T 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide  Interbank  Finan­cial Telecomunication (SWIFT) cuprinde formatele de Teletransmisie Standard pentru acreditivele documentare. În acest mod, preocupările privind standardizarea acoperă atât spaţiul întoc­mirii documentelor cât şi al transmiterii, între acestea existând o strictă corelaţie din punct de vedere al terminologiei utilizate, specifice Publicaţiei nr. 500.

Referitor la Formularele Standard privind acreditivele documentare se fac următoarele recomandări generale:

    Securitatea formularului

•      Individual şi prin colaborare mutuală, băncile trebuie să continue efortul lor pentru combaterea fraudei în domeniu. Este o obligaţie a băncilor avizatoare notificatoare de a verifica cu o grijă rezonabilă autenticitatea aparentă a acreditivului (art. 7 a).

•      Se recomandă ferm ca:

-    Originalul AD pentru Beneficiar şi

-    înscrisului, iar tehnoredactarea să fie realizată potrivit:

•      Formular Standard pentru emiterea acreditivului documentar

•      Formular Standard de continuare a acreditivului documentar

•      Formular Standard pentru amendamente la acreditivul documentar

Prezentare generala

            Acreditivul documentar (Letter of Credit, L/ C) este modalitatea de plata cea mai frecvent utilizata in tranzactiile internationale, fiind solicitat in mod deosebit in cazul contractelor de valoare ridicata sau atunci cand exista indoieli in ceea ce priveste solvabilitatea partenerului/ partenerilor de afaceri (principalul avantaj al acestei tehnici de plata fiind garantia pe care o ofera celor implicati - exportator, importator, banci - cu referire la apararea intereselor acestora in procesul efectuarii de plati, fara a mai lua in calcul faptul ca buna sa executare cere din partea exportatorului o munca de administrare riguroasa - avand consecinte benefice in buna desfasurare a relatiilor contractule datorita obligativitatii de respectare a clauzelor de acreditiv -  iar din partea importatorului suportarea de costuri specifice, motiv pentru care se afirma ca, acreditivul documentar constituie un mijloc de siguranta si de control reciproc, avand drept scop sa asigure pe vanzator ca va incasa contravaloarea marfurilor livrate, daca a efectuat livrarea in termenii si in conditiile stabilite de cumparator.
            El reprezinta angajamentul ferm asumat de catre o banca (emitenta, ordonatoare)  la ordinul/ cererea si in conformitate cu instructiuni precise transmise catre aceasta, in contul clientului sau (exportatorul), de a plati o anumita suma de bani (reprezentand contravaloarea exportului) catre o terta persoana (beneficiarul acreditivului, vanzatorul) contra documentelor atestand efectuarea obligatiei (livrarea marfii) pe care exportatorul se obliga sa le emita si sa le prezinte in conditiile si termenele stabilite de ordonatorul acreditivului. In plus exista posibilitatea ca banca emitenta/ ordonatoare sa plateasca sau sa accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de catre beneficiar, sa accepte sau sa negocieze cambii.
            In derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 parti, si anume:
- ordonatorul (importatorul/ cumparatorul), cel care solicita bancii sale deschiderea acreditivului documentar - pentru acesta acreditivul consta intr-o declaratie de plata irevocabila in favoarea expostatorului, conditionata de prezentarea documentelor, solicitate contractual si inserate drept clauze de acreditiv, de catre beneficiar la banca sa;
- banca emitenta (banca importatorului), cea care la solicitarea importatorului isi asuma angajamentul de plata;
- beneficiarul acreditivului (exportatorul/ vanzatorul), cel in favoarea caruia a fost deschis acreditivul si cel care prezinta setul de documente in banca in vederea incasarii contravalorii marfurilor livrate - pentru acesta acreditivul documentar apare ca o promisiune irevocabila de plata din partea unei banci, conditionata de prezentarea de catre el, intr-un anumit termen, a setului de documente care atesta expeditia marfii sau care sunt solicitate expres contractual si se reflecta in conditiile de derulare a acreditivului documentar;
- banca exportatorului (banca avizatoare/ notificatoare/ platitoare/ negociatoare), cea care il deserveste pe beneficiarul acreditivului.

            Derularea platii prin acreditiv documentar implica parcurgerea mai multor etape:
1. Incheierea contractului de vanzare-cumparare si includerea modalitatii de plata prin acreditiv documentar. In general, in aceasta etapa se vor fixa elementele de baza ale derularii contractului si clauzele de acreditiv care vor fi utilizate.
2. Importatorul - ordonator da ordin bancii sale in privinta deschiderii acreditivului, pe baza disponibilului care il are deja in contul sau, sau pe baza unui credit pe care banca il acorda in acest scop. Importatorul/ cumparatorul, in calitate de ordonator al acreditivului (care initiaza mecanismul lui), formuleaza in ordinul de deschidere al acestuia (dat bancii sale) exigentele asupra documentelor pe care trebuie sa le depuna beneficiarul la banca sa, tinand seama de clauzele stabilite in contractul de vanzare - cumparare privind derularea tranzactiei comerciale, precum si de normele acceptate sau indicative interbancar, care reglementeaza continutul acreditivului. Pe plan international aceste norme interbancare sunt directionate sau completate de normele uzuale in domeniul acreditivelor documentare stabilite de catre Camera de Comert Internationala sub denumirea de "Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare", document cunoscut si sub denumirea de "Publicatia 500".
3. Deschiderea acreditivului si instiintarea bancii exportatorului;
4. Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;

 5. Confirmarea de catre banca exportatoare a concordantei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul incheiat, precum si alte clauze indicate de importatorul ordonator, dar care nu contravin spiritului contractului;
6. Livrarea marfurilor, conform conditiilor contractului de vanzare-cumparare incheiat si a clauzelor convenite in acreditiv;
7. Remiterea de catre exportator la banca a documentelor care dovedesc expedierea marfurilor, documente ce au fost indicate in mod expres in acreditiv, in numarul de exemplare solicitat;
8. Plata contravalorii marfurilor pe baza documentelor, in cazul in care acreditivul este domiciliat in tara vanzatorului exportator;
9. Banca firmei exportatoare remite documentele bancii firmei importatoare/ ordonatoare, debitand-o in valuta prevazuta in acreditiv;
10. Banca importatorului, pe baza documentelor primite si verificate drept corespunzatoare conditiilor din acreditiv, efectueaza plata, creditand banca firmei exportatoare;
11. Banca firmei importatoare transmite documentele catre aceasta, care, pe baza lor, va intra in posesia marfurilor.
            Ca tehnica de plata acreditivul prezinta cateva caracteristici:
- formalismul sau caracterul documentar, in sensul ca exportatorul nu poate pretinde plata decat pe baza documentelor are atesta indeplinirea conditiilor impuse de acreditiv. Pe de alta parte, bancile vor decide plata exclusiv pe baza documentelor, ele neavand sarcina sa controleze marfurile (banca trebuie sa verifice numai existenta documentelor si continutul acestora, respectiv conformitatea lor cu continutul acreditivului.
- independenta fata de relatia contractuala de baza, in sensul ca obligatiile asumate de parti, chiar daca au ca temei un contract comercial, sunt autonome fata de acesta, iar intinderea lor este cea precizata in acreditiv (in acest sens, in "Publicatia 500" se specifica faptul ca acreditivul este o tranzactie distincta de cea de vanzare.
- fermitatea angajamentului bancar, in sensul ca banca se angajeaza sa efectueze plata, in conformitate cu instructiunile acreditivului, iar angajamentul sau ramane ferm pana cand, eventual, primeste alte instructiuni decat cele initiale.
- Adaptabilitatea, in sensul ca, prin tipurile sale, acreditivul poate di adecvat diferitelor operatiuni de comert interior sau exterior.
- siguranta, prin aceea ca asigura protejarea intereselor tuturor partilor implicate. Astfel, exportatorul are siguranta ca, in conditiile respectarii obligatiilor inscrise in acreditiv, va incasa contravaloarea marfii, importatorul este asigurat ca plata marfii nu se va face decat dupa ce documentele precizate in acreditiv (care atesta expedierea marfii, vor fi depuse la banca platitoare iar banca emitenta este protejata prin gajul asupra documentelor de livrare.
            Documentele are pot fi solicitate in mod uzual in cazul utilizarii acreditivului documentar sunt:
- documente comerciale de identificare cantitativa, calitativa si valorica a marfurilor livrate cum sunt factura, factura externa emisa de exportator, pe baza careia se efectueaza plata, functii diferite au factura consulara, vizata sau legalizata de reprezentanta diplomatica a tarii importatorului din tara exportatorului si factura proforma, de "informare" sau "provizorie", care este transmisa de exportator importatorului inainte de expedierea marfurilor.
- documente de transport: conosamentul maritim sau fluvial, duplicatul scrisorii de trasura internationala pentru transport feroviar sau rutier, scrisoarea de transport aerian, dovada sau adeverinta unei case de expeditii internationale, in situatia in care marfurile livrate nu au greutatea sau volumul necesar ocuparii unui vagon intreg.
- documentele de asigurare (in cazul in care conditia de livrare din contract prevede ca obligatie a exportatorului de a asigura marfurile pe parcurs international): polita sau certificatul de asigurare sau notele de acoperire (certificate de asigurare provizorii).
- documente care atesta calitatea, cantitatea si originea marfurilor, proces verbal de receptie calitativa si cantitativa a marfurilor, buletinul de analiza, certificatul fitosanitar, certificat de garantie, certificat de origine, etc.
            Refuzul de plata al bancilor se explica prin prezentarea unor documente incomplete si/ sau incorecte, expirarea acreditivului, prezentarea documentelor cu intarziere, expedierea cu intarziere a marfii.
            Functionarea corespunzatoare a acreditivului documentar este conditionata de cunoasterea unor elemente specifice, si anume:
- domicilierea, adica locul unde urmeaza sa aiba loc plata acreditivului. Partenerii pot conveni in contractul de baza ca acreditivul este domiciliat la o banca din tara exportatorului (ceea ce avantajeaza pe exportator, acesta nefiind obligat sa astepte timpul de curier intre banci), la o banca din tara importatorului, sau intr-o tara terta.
- valoarea acreditivului, care se regaseste in instructiunile pe care le da ordonatorul bancii sale, adica suma care urmeaza a fi platita contra documentelor exportatorului. Conform art. 39 din "Publicatia 500", valoarea acreditivului se poate exprima astfel: prin indicarea cu aproximatie a sumei folosind expresiile "in jur de", "aproximativ", "circa", prin indicarea unei sume superioare, "pana la concurenta sumei", sau printr-o suma fixa.
- valabilitatea acreditivului reprezinta termenul limita pana la care exportatorul trebuie sa prezinte documentele la ghisele bancii unde este domiciliat acreditivul. Daca in acreditiv nu este precizat termnul de predare al documentelor la banca, acesta este considerat 21 de zile de la data emiterii documentului de transport. Este de precizat faptul ca data respectiva se refera la documentele prezentate, nu expediate. Dupa aceasta data, banca refuza plata, iar prelungirea valabilitatii acreditivului nu se face decat din ordinul ordonatorului. Termenul de livrare stabilit in contract trebuie sa se regaseasca in documentul de transport, care atesta expedierea marfii. Depasirea acestui termen inseamna neindeplinirea obligatiilor contractuale si, deci, incetarea obligatiei de plata in cadrul acreditivului.
- natura nagajamentului bancar, acesta putand fi revocabil, irevocabil si irevocabil confirmat. Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta, fara nici un preaviz prealabil catre beneficiar. Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al bancii emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele, care nu poate fi modificat sau anulat decat cu ajutorul tuturor partilor. Acreditivul irevocabil reprezinta pentru beneficiar o certitudine absoluta privind plata, cu conditia prezentarii tuturor documentelor prevazute si confirmarii tuturor celorlalte conditii. Acreditivul documentar irevocabil confirmat este acreditivul in care angajamentul irevocabil al bancii emitente se adauga la un angajament egal ca valoare si conditii al bancii confirmatoare (din tara exportatorului).
- modul de stingere a obligatiei de plata asumate prin acreditivul documentar poate fi: plata la vedere, prin acceptare si plata diferata. La acreditivul cu plata la vedere, in momentul prezentarii documentelor la banca de catre exportator, acesta este platit imediat. In cazul platii prin acceptare se foloseste un instrument de credit, banca platitoare acceptand cambia prezentata de exportator odata cu documentele. Acreditivul cu plata diferata permite amanarea platii la un anumit termen de la prezentarea documentelor.