referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Consideratii generale privind talharia

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Patrimoniul are însă nevoie şi de apărarea complementară a legii penale, care prin acţiunea de prevenţie generală a dispoziţiilor sale crează condiţii favorabile formării, dezvoltării şi întăririi relaţiilor sociale de ordin patrimonial în rândul membrilor colectivităţii...

Varianta Printabila 


1

1. Cadrul juridic al infracţiunilor contra patrimoniului

 

Infracţiunile contra patrimoniului sunt acele infracţiuni care au ca obiect juridic relaţii sociale de ordin patrimonial. Desfăşurarea normală a relaţiilor sociale de ordin patrimonial, oricare ar fi acestea, constituie o condiţie de existentă a societăţii, de aceea faptele prin care se vatamă ori se pun in pericol aceste relaţii sunt fapte socialmente periculoase, mpotriva cărora este necesară acţiunea represivă.

                    Legea penală apără, n general, toate relaţiile de ordin patrimonial, incriminnd şi sancţionnd faptele ndreptate mpotriva acestora, prevăznd un regim sancţionator sever.

                    Toate aceste infracţiuni constau n diferite atingeri aduse patrimoniului unei persoane şi anume n diferite schimbări ale situaţiei ori stări de fapt a bunurilor produse prin sustragerea, nsuşirea, distrugerea, risipirea sau mpiedicarea folosirii lor. Ele mpiedică realizarea drepturilor subiective care au ca obiect bunurile a căror situaţie de fapt a fost schimbată şi, prin săvrşirea lor, tulbură, mpiedică sau chiar zădărnicesc desfăşurarea normală a relaţiilor de ordin patrimonial. De aici, rezultă şi necesitatea ocrotirii penale a patrimoniului.

 n ncriminarea atingerilor aduse patrimoniului, legea ţine seama de caracterul ilicit al acţiunilor făptuitorului, iar nu de poziţia juridică a victimei, scopul incriminării fiind apărarea situaţiilor, de fapt ale bunurilor n sfera patrimonială.

                   Toate infracţiunile contra patrimoniului cuprind n structura lor o situaţie preexistentă pe care se grefează comiterea faptei. Aceasta constă ntr-o anumită situaţie de fapt n care se gaseşte bunul, situaţie care este modificată prin comiterea infracţiunii.

Infracţiunile contra patrimoniului sunt prevăzute n Codul Penal, n Titlul al III-lea, denumit" Infracţiuni contra patrimoniului" art. 208-2221. Infracţiunile contra patrimoniului, cu toate că au fost tratate n mod separat n funcţie de calitatea persoanei vătămate n Titlul III şi IV al Codului Penal (Titlul IV fiind abrogat prin Legea 14011 996), termenul de "obştesc" a fost nlocuit cu cel "public" prin modificarea art. 145 din Codul Penal, dndu-se şi o nouă titulatură.

           n acest context, infracţiunea de tlhărie, ca infracţiune patrimonială, este prevăzută la art. 211 Cod Penal.

          Infracţiunea de tlhărie este privită de legea penală ca o infracţiune contra patrimoniului.  

        Ca infracţiune contra patrimoniului, tlhăria constituie cea mai gravă formă sub care se poate comite fapta de furt. Elementul circumstanţial de calificare este ndreptat mpotriva persoanei, această interferenţă ntre relaţii sociale diferite – pe de o parte, relaţii privind patrimoniul, iar pe de altă parte relaţii referitoare la persoană - crează anumite implicaţii n sfera altor

infracţiuni, fapt ce a determinat incriminarea tlhăriei ca infracţiune

___________________________________________

1. Prin Legea 1-10/1996 privind modificarea şi completarea Codului Penal- a fost abrogat titlul IV din Cod Penal

intitulată.Infracţiunea  contra  avutului obştesc" orI. 223-235

distinctă, de sine stătătoare.

                    Prin Constituţia Romniei din 1991 s-a instituit un cadru juridic general nou al infracţiunilor contra patrimoniului.

                    Constituţia Romniei prevede n conţinutul său şi norme cu caracter de principii constituţionale referitoare la proprietate. Astfel, sunt stabilite norme fundamentale de proprietate, şi anume, proprietatea publică şi proprietatea privată. De asemenea, sunt menţionaţi cei cărora le aparţin bunurile făcnd parte din fiecare normă de proprietate: astfel că proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrative teritoriale.2

1

2.      Patrimoniul - obiect al ocrotirii penale

 

 

Patrimoniul, din punct de vedere juridic, este apărat prin numeroase şi variate dispoziţii cuprinse n legile extra penale (civile si administrative).

Patrimoniul are nsă nevoie şi de apărarea complementară a legii penale, care prin acţiunea de prevenţie generală a dispoziţiilor sale crează condiţii favorabile formării, dezvoltării şi ntăririi relaţiilor sociale de ordin patrimonial n rndul membrilor colectivităţii.

n incriminările sale privind patrimoniul, legea penală are n vedere acţiunea ilicită a făptuitorului, iar nu poziţia juridică a victimei; infractorul trebuie să-şi justifice fapta pe care legea penală o prevede ca infracţiune, pe cnd victima nu este ţinută să dovedească că ar fi proprietar sau că ar poseda legitim ori că ar avea alt drept asupra bunului care i-a fost sustras, nsuşit sau distrus prin comiterea infracţiunii.

Pentru asigurarea drepturilor patrimoniale, legea penală apără situaţii existente, modificarea lor făcnd mult prea anevoioasă ocrotirea penală a entităţilor patrimoniale de drept subiectiv.

                    Relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror formare, dezvoltare şi desfăşurare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului constituie generic al ocrotirii mpotriva infracţiunilor contra patrimoniului obiectul juridic.

Pentru a intra sub incidenţa legii penale, este suficient să se constate că s-a comis o infracţiune asupra patrimoniului, fără să mai fie necesar să se facă dovada că s-a adus o vătămare unui raport patrimonial.

 

                    A. Noţiunea de patrimoniu

 

S-ar putea susţine ca patrimoniul privit ca o universalitate este o noţiune abstractă, care nu poate fi atins prin faptele concrete ale unei persoane, infracţiunea putnd fi ndreptată numai contra unui bun patrimonial, adică asupra unei valori care face parte efectiv din activul patrimoniului unei persoane (bun, valoare economică pe care făptuitorul să şi-o apropie). Pasivul patrimoniului, adică datoriile unei persoane, nu prezintă, de regulă, nici un interes pentru cei care se dedau la fapte de ncălcarea patrimoniului, chiar dacă pasivul face parte din patrimoniu şi este cuprins n această noţiune.

         In terminologia legii penale, noţiunea de "patrimoniu" nu are acelaşi nţeles ca n dreptul civil. Sub aspect civil, patrimoniul nseamnă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are o persoană şi care au valoare economică, adică pot fi evaluate n bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor şi datoriilor actuale şi viitoare ale unei persoane.

                    Patrimoniul este un concept juridic care exprimă ansamblul de drepturi şi obligaţii ale unei persoane private ca o universalitate, ca o totalitate independentă de bunurile cuprinse la un moment dat n patrimoniu; fie că l privim ca o entitate strns legată de persoana subiectului, fie ca o universalitate de drepturi, el există obligatoriu la orice subiect de drept (chiar cnd pasivul depaşeşte activul); el nu se poate niciodată nstrăina, ci se transmite numai la moartea subiectului, n momentul cnd voinţa acestuia - care i dă caracterul de unitate - se stinge.

Noţiunea de patrimoniu, n dreptul penal, se referă la bunuri n individualitatea lor, susceptibile a fi apropiate de făptuitor prin mijloace
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica