referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Continutul economic,functiile si rolul finantelor

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Concluzie:De la apariţia primelor elemente şi până în zilele noastre, finanţele publice nu au mai părăsit scena vieţii social-economice.
Motivaţia legică, obiectivă a manifestării relaţiilor financiare publice în cadrul economiilor contemporane îşi are temeiul în menţinerea celor doi factori condiţionali – care au făcut necesară şi posibilă apariţia finanţelor: relaţiile băneşti şi statul...

Varianta Printabila 


1

CONŢINUTUL ECONOMIC, FUNCŢIILE ŞI ROLUL FINANŢELOR

 

 

 

1.1.  NECESITATEA OBIECTIVĂ A APARIŢIEI FINANŢELOR PUBLICE ŞI A  MENŢ INERII ACESTORA  N ECONOMIILE CONTEMPORANE


Cnd au apărut finanţele publice?

        Finanţele publice au apărut cu mult nainte de era noastră, la incidenţa comunei primitive cu ornduirea sclavagistă – ca substanţializare a relaţiilor economice referitoare la formarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului.

Ce condiţii au determinat apariţia finanţelor publice?

            - Dezvoltarea relaţiilor băneşti (astfel nct să fie posibilă formarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului);

            - Apariţia statului şi amplificarea funcţiilor şi a sarcinilor asumate de către acesta.

Finanţele publice - generate de procesele de prelevare, repartizare şi de utilizare a resurselor băneşti necesare statului pentru exercitarea funcţiilor sale.

Finanţele private - subiecţii sunt persoane fizice şi / sau persoane juridice autonome, diferite de stat sau de vreuna din instituţiile sale.

Ştiinţa finanţelor s-a conturat ca ştiinţă economică distinctă ncepnd cu deceniul patru al secolului al XIX-lea

     Are ca obiect de studiu probleme referitoare la geneza, conţinutul economic, funcţiile, rolul şi evoluţia relaţiilor financiare n cursul dezvoltării societăţii omeneşti.

FINANŢELE  au caracter istoric concret.

n ornduirea sclavagistă:

predomina economia naturală, nchisă, sfera de manifestare a finanţelor fiind restrnsă.

Manifestarea mai amplă a relaţiilor financiare publice este  strns legată de apariţia economiei de schimb, odată cu care cetăţenii şi supuşii statului au fost obligaţi să participe la acoperirea necesităţilor publice şi cu mijloace băneşti.

n feudalism:

    -relaţiile de schimb marfă – bani nu au devenit ncă predominante.

    -sfera de cuprindere a finanţelor publice este ncă restrnsă, necesităţile publice fiind finanţate pe seama:

prestaţiilor şi dărilor n natură;

veniturilor domeniale;

veniturilor aferente drepturilor regaliene;

    Impozitelor şi taxelor n bani:

  mprumuturilor.

Capitalismul:

      - aduce cu sine o producţie de mărfuri generalizată şi trecerea la preponderenţa economiei de schimb;

     - sfera de manifestare a relaţiilor financiare se extinde considerabil, iar practica financiară nregistrează numeroase modificări şi perfecţionări;

    - se generalizează utilizarea impozitelor şi taxelor n bani ca resursă de finanţare a necesităţilor publice.

   n cele trei tipuri de ornduiri sociale trecute n revistă, finanţele private au evoluat progresiv, atingnd nivelul maxim al sferei de cuprindere şi al dezvoltării lor n cadrul ornduirii capitaliste.

Socialismul / Comunismul:

  - se atinge nivelul maxim al sferei de cuprindere a finanţelor publice;

  - finanţele publice au fost implicate masiv n procesul repartizării produsului intern brut, prin centralizarea unei părţi covrşitoare a acestuia la dispoziţia statului şi repartizarea  resurselor astfel mobilizate pentru finanţarea obiectivelor economico-sociale stabilite prin planurile centrale.

   n această ornduire socială, finanţele private au avut o existenţă restrnsă, ntruct proprietatea privată a fost cvasi-inexisstentă, iar finanţele unităţilor economice şi ale instituţiilor de stat au căpătat trăsăturile generale ale economiei centralizate.

Concluzie:

    De la apariţia primelor elemente şi pnă n zilele noastre, finanţele publice   nu au mai părăsit scena vieţii social-economice.

   Motivaţia legică, obiectivă a manifestării relaţiilor financiare publice n cadrul economiilor contemporane şi are temeiul n menţinerea celor doi factori condiţionali – care au făcut necesară şi posibilă apariţia finanţelor: relaţiile băneşti şi statul.

   Complexitatea convergenţei acestor doi factori condiţionali a sporit şi s-a amplificat permanent, astfel că, esenţa, funcţiile şi rolul finanţelor au cunoscut substanţiale modificări n timp.

    Finanţele private sunt prezente n toate ornduirile sociale, cu extinderea graduală a sferei lor de cuprindere, n corelaţie cu ponderea sectorului privat n crearea PIB şi modul de organizare a economiei şi a instituţiilor publice şi private.

   Relaţiile băneşti

   - sunt omniprezente n economiile contemporane;

   - nu se rezumă doar la schimbarea formelor funcţionale ale valorii marfă – bani / bani – marfă;

   - nu se cuprind numai n sfera relaţiilor de schimb, ce dau conţinut pieţei, ci şi n cadrul relaţiilor de repartiţie, att ntre multitudinea de agenţi economici şi sociali, priviţi n mod individual şi la nivel macroeconomic, ct şi ntre aceşti subiecţi şi organele autorităţii publice.

  Statul:

   -  şi amplifică funcţiile şi rolul său, pe măsura complicării mecanismelor economico-sociale şi a acţiunii unei pluralităţi de factori sociali, economici şi politici  - interni şi externi;

  - statul jandarm şi judecător din perioada economiei sclavagiste, feudaliste şi a capitalismului premonopolist s-a transformat n statul protector al economiei – n perioada expansiunii monopolurilor, apoi n statul partener al agenţilor economici privaţi, odată cu instaurarea capitalismului monopolist de stat;

  - In condiţiile economiilor contemporane, n majoritatea ţărilor lumii, statul a devenit el nsuşi un important agent economic – datorită separaţiei ntre domeniul public şi domeniul privat al statului şi odată cu asumarea a noi funcţii.

  - alături de sarcinile tradiţionale privind formarea, consolidarea şi dezvoltarea suprastructurii societăţii, avem de-a face cu statul organizator şi cu statul manager, ce ndeplinesc şi funcţia de asigurare a organizării şi conducerii generale a economiei        (J. K. Galbraith).

 

1.2.  CONCEPŢII CLASICE, MODERNE  ŞI CONTEMPORANE PRIVIND FINANŢELE PUBLICE

 

 

Posibile definiţii ale finanţelor publice:

   1.Fonduri băneşti prelevate la dispoziţia statului n vederea ndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale.

   2.Mijloace de intervenţie a statului n economie, prin intermediul unor prghii sau instrumente specifice, constituite din impozite, taxe, contribuţii, mprumuturi, alocaţii bugetare, subvenţii, bonificaţii şi alte facilităţi fiscale, n vederea influenţării ntr-un sens sau altul a activităţii economice;

   3.Forme şi metode concrete de administrare a banului public;

   4.Acte juridice de dispoziţie autoritară sau contractuală, viznd preluarea la dispoziţia statului a unei părţi din produsul intern brut, n scopul ndeplinirii funcţiilor şi al realizării sarcinilor statului;

   5.Relaţii economice ce se manifestă n procesul de constituire şi de repartizare a fondurilor publice de resurse băneşti, n scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Unele concepţii iau n considerare:

latura materială-substanţială a finanţelor publice (1);

latura pragmatică (2 şi 3)

latura juridică (4);

aspectul relaţional (5).

         ntre toate aceste definiţii există nsă strnse legături – o anumită latură a finanţelor nu o exclude pe cealaltă, ci contribuie la nţelegerea fenomenelor financiare, n ansamblul lor

ntr-o concepţie integratoare, avem n vedere că mobilizarea şi repartizarea de către stat a resurselor băneşti de care acesta are nevoie se realizează n procesul de repartizare a produsului intern brut, prin intermediul unor instrumente specifice şi ntr-un cadru juridic adecvat, n scopul satisfacerii nevoilor sociale şi al influenţării activităţilor economico-sociale.

n evoluţia concepţiilor privind finanţele publice distingem următoarele etape:

cea aferentă perioadei de nchegare a finanţelor ca ştiinţă economică de sine stătătoare, corespunznd capitalismului premonopolist (concepţiile clasice);

cea aferentă afirmării doctrinei intervenţioniste, de după marea criză economică mondială, din perioada 1929 – 1933 (concepţiile moderne);

cea aferentă sintezei neoclasice şi şcolii opţiunii publice, din perioada actuală (concepţiile contemporane).

 

Concepţiile clasice

promotori: Paul Leroy Beaulieu (1877), Adolph Wagner (1909), Gaston Jze (1925);

au fost ntemeiate pe doctrina liberalismului economic: n conformitate cu principiul „laissez faire, laissez passer”, se urmărea evitarea oricărei intervenţii a statului n economie, acesta trebuind să se limiteze la ndeplinirea sarcinilor sale tradiţionale, privind menţinerea ordinii interne, apărarea ţării şi ntreţinerea relaţiilor diplomatice, corespunzătoare lozincii guvernului ieftin.

Ştiinţa finanţelor publice era orientată ndeosebi către problemele legate de:

acoperirea cheltuielilor publice;

neutralitatea impozitelor, taxelor, contribuţiilor, mprumuturilor publice;

păstrarea echilibrului bugetar - „cheia de boltă a finanţelor publice”;

Concepţiile de acest gen au fost prevalente n aşa numita etapă a statului jandarm.

Concepţiile aferente acestei perioade au un pronunţat caracter juridic, fiind orientate spre:

problematica procurării resurselor necesare statului şi ale utilizării economicoase a acestora;

repartizarea sarcinilor fiscale pe diverse categorii de contribuabili;

contractarea mprumuturilor publice atunci cnd este nevoie şi rambursarea lor conform condiţiilor asumate de stat

 ntocmirea şi executarea echilibrată a bugetului public;

respectarea regulilor disciplinei financiare şi ale bunei gestionări a fondurilor publice.

Concepţiile moderne

au avut la bază doctrina intervenţionismului, promovată de lordul englez J. M. Keynes, n celebra sa lucrare „Teoria generală a folosirii minii de lucru, a dobnzii şi a banilor”.

statul trebuia să joace un rol activ n economie, să corecteze evoluţia ciclică a economiei, intervenind pentru prevenirea crizelor sau pentru nlăturarea efectelor negative ale acestora.

locul statului jandarm este luat de statul providenţă sau de statul bunăstării.

nfiinţarea de ntreprinderi publice sau mixte, cu coparticiparea de capital a statului, este apreciată şi ncurajată, la fel ca şi acordarea de subvenţii şi alte facilităţi n favoarea ntreprinderilor private, n vederea redresării economiei şi combaterii şomajului.

Francezul Maurice Duverger (1978) pentru statul modern “finanţele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii cheltuielilor sale de administraţie, ci – şi aceasta n primul rnd – şi un mijloc de intervenţie n viaţa socială, de exercitare a unei presiuni asupra cetăţenilor pentru organizarea ntregii naţiuni”.

    -      La funcţia tradiţională a finanţelor publice (privind acoperirea cheltuielilor     publice) se adaugă şi unele funcţii de natură economică.

Francezul Pierre Lalumire (1970) – “Cheltuielile publice au fost concepute ca un mijloc de intervenţie pe plan economic şi social; dacă ele continuă să finanţeze sarcinile administrative de stat, ele trebuie să servească, n aceeaşi măsură, la creşterea capacităţii de producţie a economiei (cheltuieli publice de investiţii) sau la redistribuirea veniturilor la categorii sociale defavorizate (cheltuieli publice de transfer)

n definirea obiectului de studiu al ştiinţei finanţelor, reprezentanţii perioadei moderne pun accentul pe latura tehnică a finanţelor.

Americanul Harold M. Groves (1964) – “Finanţele publice formează un domeniu de cercetări care tratează problemele de venituri şi de cheltuieli ale guvernelor (federal, ale statelor şi locale). n timpurile moderne, aceste probleme se mpart n patru mari diviziuni: venitul public, cheltuiala publică, datoria publică şi anumite probleme ale sistemului fiscal n ansamblu, cum ar fi administraţia fiscală şi politica fiscală.”

Americanii William J. Shultz şi C. Lowell Harris (1954) susţin că “ştiinţa finanţelor publice se ocupă cu studiul faptelor, principiilor, tehnicii şi efectelor dobndirii şi cheltuirii fondurilor de către organele guvernamentale şi ale administrării datoriei publice”.

n spiritul doctrinei intervenţioniste, obiectul de studiu al finanţelor publice este definit ca fiind studiul mijloacelor prin care statul ncearcă să realizeze, concomitent cu acoperirea cheltuielilor pe seama resurselor publice, intervenţii n domeniul economic şi social.

 

Concepţiile contemporane – ncepnd cu anii ’80 din secolul trecut

finanţele publice reprezintă o parte a studiului economic ce se referă la mobilizarea şi alocarea resurselor rare.

ştiinţa finanţelor publice este interesată de efectele activităţii guvernamentale şi ale sectorului public asupra alocării resurselor, abordnd problemele echităţii şi eficienţei acestor alocări.

         ca şi economia, finanţele publice au o dublă dimensiune – pozitivă şi normativă (J. Richard Aronson – 1985).

         Analiza pozitivă vizează construirea de modele ce au rolul de a evidenţia efectele reacţiilor agenţilor economico-sociali la diversele stimulente financiare sau la constrngerile impuse de fiscalitate.

Analiza normativă oferă criteriile de judecată pentru a aprecia dacă schimbările economice şi financiare aşteptate, rezultate din acţiunea prghiilor financiare, sunt sau nu dezirabile sau/şi cele vizate.

         Şcoala opţiunii publice (public choice)

        fondator: James M. Buchanan (laureat al Premiului Nobel pentru economie), ncepnd din anul 1975, cu o substanţială cooperare şi contribuţie a lui Gordon Tullock;

        analizează domeniul punnd pe primul plan individul (cetăţeanul, contribuabilul, votantul);

        realizează o analiză economică a instituţiilor politice;

        pune n evidenţă influenţa mecanismelor de alegere colectivă (de vot) asupra procesului de alocare a resurselor publice.

 

1.3.  CONŢINUTUL ECONOMIC
AL FINANŢELOR N ECONOMIILE CONTEMPORANE

 

 

Finanţele publice constituie o parte a relaţiilor băneşti, prin intermediul cărora, n procesul repartiţiei produsului intern brut se formează, se repartizează şi se utilizează fondurile necesare ndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului.

         Asemenea relaţii apar n procesul repartiţiei fără echivalent direct şi imediat a produsului intern brut şi, n primul rnd, a produsul intern net, n vederea satisfacerii unor nevoi publice.

         Finanţele publice constituie doar o parte a relaţiilor financiare!

         n sfera finanţelor trebuie să fie incluse şi acele relaţii care vizează:

         formarea capitalului social al agenţilor economici şi modificarea mărimii acestuia;

         constituirea prin aporturi băneşti a patrimoniilor instituţiilor, asociaţiilor şi fundaţiilor private (particulare);

         remunerarea prin dividende a capitalului;

         constituirea de către fiecare agent economic a fondurilor proprii – pe seama separării şi alocării  amortismentului aferent imobilizărilor corporale şi necorporale, a unor fracţiuni din profitul net şi a altor resurse;

         alocarea acestor fonduri proprii pentru: investiţii, finanţarea activităţii de exploatare (curente), acţiuni social-culturale, sponsorizări.

         Evidenţierea trăsăturilor specifice ale finanţelor potrivit logicii formale simple a lui Aristotel.

         Relaţiile de transfer de valoare fără echivalent direct şi imediat

        sunt şi financiare numai dacă mbracă formă bănească şi se realizează n scopul satisfacerii unor nevoi publice, colective;

        cele realizate n formă naturală nu sunt financiare;

        cele n bani de tipul donaţiilor şi succesiunilor n interesul unor persoane fizice nu sunt financiare.

        transferurile băneşti neconvenţionale (chiar fără echivalent direct şi imediat) nu sunt financiare.

         Sfera de cuprindere a finanţelor

        este mai restrnsă dect cea a ansamblului relaţiilor băneşti, deoarece o mare parte a acestora vizează doar schimbarea formei valorii (marfă-bani şi invers).

        este mai restrnsă dect cea a relaţiilor de repartiţie a PIB şi PIN

         Repartiţia PIB şi PIN se poate realiza prin:

        mecanismul pieţei;

        donaţii sau succesiuni;

        relaţii neconvenţionale;

        relaţii financiare.

         1. relaţii economice din sfera repartiţiei;

         2. n formă bănească;

         3. transfer de valoare fără un echivalent direct şi imediat;

         4. voinţa unică a statului / a unui subiect privat (agent economico-social);

         5. n scopul satisfacerii unor necesităţi publice (finanţele publice) sau cu caracter social-general , depăşind interesele strict individuale (finanţele private)

1

1.4. DEOSEBIRILE ESENŢIALE NTRE FINANŢE ŞI CREDITUL BANCAR

 

 

      Finanţele şi creditul bancar sunt indispensabile economiilor contemporane, dar se deosebesc ntre ele, avndu-se n vedere:

         Caracterul diverselor fonduri băneşti ce se formează şi se utilizează n regim instituţionalizat

         Sursele de formare a fondurilor  constituite n regim instituţionalizat

Obiectul şi caracterul transferului realizat

  • Caracterul fondurilor formate şi utilizate n regim instituţionalizat
  •          Fondurile permanente

            constituite n economie pentru satisfacerea nevoilor publice şi pentru asigurarea continuităţii reproducţiei economice sau a activităţii din instituţiile private

            se alocă cu titlu definitiv

            nu presupun un echivalent direct şi imediat şi nici rambursarea lor

            sunt financiare.

             Fondurile provizorii

            se pun la dispoziţia subiecţilor economico-sociali pentru perioade de timp determinate

            sunt rambursabile la scadenţele fixate n contractele ncheiate de beneficiari cu intermediarii financiari

            dau naştere la relaţii de creditare bancară.

    Sursele de formare a celor două categorii de fonduri

             Fondurile financiare

            se constituie din PIN + amortizarea capitalului imobilizat n active corporale şi necorporale (parte a PIB) + valoarea reziduală a mijloacelor fixe (parte a AN)

            sunt rezultatul unor procese de repartiţie finalizate, de unde şi caracterul definitiv al acestora.

             Fondurile de creditare bancară

            se formează pe seama mijloacelor băneşti temporar disponibile n economie şi mobilizate de către bănci, precum şi a celor provenite din emisiunea monetară curentă

            constituie o ntrepătrundere ntre procesele de repartiţie finalizate cu procesele de repartiţie n curs de derulare, ceea ce conferă acestor fonduri un caracter mixt.

             creditele bancare sunt angajate de subiecţii economici pentru:

            completarea resurselor proprii;

            suplinirea resurselor financiare n curs de formare;

            suplimentarea fondurilor necesare reproducţiei economice.

             Cu toate deosebirile nvederate, unii economişti includ relaţiile de credit n sfera finanţelor, cărora li se atribuie astfel un sens larg şi un sens restrns-cu referire doar la prima categorie de relaţii, pe care le numesc relaţii financiare propriu-zise.

             Noi considerăm că relaţiile de complementaritate ce se manifestă n mod real ntre fondurile financiare şi cele de creditare bancară nu reprezintă argumente suficiente pentru a se concluziona asupra conţinutului economic identic al celor două tipuri de relaţii băneşti.

  • Obiectul şi caracterul transferului realizat
  •          Prin intermediul relaţiilor financiare se realizează transferuri de valoare fără echivalent direct şi imediat, cu caracter definitiv, nerestituibil.

             Prin intermediul relaţiilor de creditare bancară se transmite doar dreptul de folosinţă asupra sumei mprumutate pe o perioadă limitată de timp, pnă la scadenţă, n schimbul unui preţ, dobnda.

             Astfel, relaţiile de creditare bancară sunt relaţii băneşti pure - exclusive, acordarea creditului reprezentnd un act de vnzare – pentru bancă,  iar angajarea creditului un act de cumpărare – pentru debitor, realizate pe baze contractuale.

             Preţul aferent acestor acte de vnzare-cumpărare este dobnda.

             Fondurile financiare se formează şi se repartizează ca urmare a unei singure voinţe (a statului sau a unui subiect economico-social), pe cnd creditele bancare sunt angajate pe baze contractuale – care presupun manifestarea voinţei ambilor subiecţi ai actului de vnzare-cumpărare.

    Concluzie:

    Relaţiile de creditare bancară nu sunt financiare!!

     

     

    1.5. FUNCŢIILE FINANŢELOR
    N ECONOMIILE CONTEMPORANE

     

     

             Menirea socială a finanţelor n cadrul mecanismului de funcţionare a economiei şi n domeniul mediului social se nfăptuieşte prin ndeplinirea a două funcţii specifice:

            funcţia de repartiţie

            funcţia de control

             Altă abordare:

    1.      Funcţia de atragere a resurselor;

    2.      Funcţia de alocare a resurselor;

    3.      Funcţia de redistribuire a produsului intern brut;

    4.      Funcţia de stabilizator al economiei naţionale;

    5.      Funcţia de stimulator al economiei naţionale;

    6.      Funcţia de coordonare a cererii şi de stabilire a priorităţilor social-economice;

    7.      Funcţia de control.

    Funcţia de repartiţie

             asigură repartizarea PIB şi a PIN, att prin ceea ce nseamnă aceasta la nivelul macrosistemului economico-social, ct şi la nivelul microeconomiei şi microsocialului

             funcţia de repartiţie a finanţelor are caracter obiectiv

             procesele propriu-zise de mobilizare şi de alocare a resurselor, mijlocite de finanţe, au caracter subiectiv.

             Caracterul subiectiv al proceselor de redistribuire a resurselor financiare publice este dependent de:

            gradul de dezvoltare economică şi socială a ţării;

            capacitatea autorităţilor publice de a percepe şi de a dimensiona nevoia socială a perioadei;

            orientarea forţelor politice aflate la putere.

             Toate acestea influenţează volumul resurselor financiare ce pot fi mobilizate la dispoziţia statului şi cerinţele de resurse pentru satisfacerea nevoilor publice.

    organele politice de decizie stabilesc:

            sursele de alimentare a fondurilor financiare

            metodele de mobilizare a resurselor financiare şi de dirijare a acestor resurse către diverşi beneficiari – persoane juridice şi persoane fizice.

             Fondurile financiare publice sunt n continuă modificare, n ceea ce priveşte:

  • dimensiunea (mărimea);
  •             2.   provenienţa;

                      3.   destinaţia dată de autorităţile publice

  • Mărimea fondurilor financiare publice este dependentă de:
  • volumul PIB;

    rata formării brute de capital şi, respectiv, rata consumului;

    raportul dintre consumul individual şi consumul social;

    regimul de amortizare a capitalului imobilizat n active corporale şi necorporale;

     presiunea fiscală şi gradul de colectare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor instituite de stat.

  • Provenienţa fondurilor financiare publice  se modifică n funcţie de:
  •         gradul de dezvoltare a sectoarelor economico-sociale;

            politica promovată de stat faţă de aceste sectoare;

            raportul dintre resursele interne şi cele atrase din afară;

            raportul dintre creditele externe primite şi cele acordate.

  • Destinaţia fondurilor financiare publice
  •          se modifică de la o perioadă la alta proporţiile n care fondurile publice sunt dirijate către obiective şi acţiuni economice, socio-culturale, de apărare, pentru administraţie etc

             au loc modificări ale repartizării acestor fonduri:

            pe ramuri şi subramuri economice

            pe sectoare sociale

            pe zone geografice şi localităţi

            ntre membrii societăţii.

             Aceste modificări cantitative şi structurale de fonduri financiare publice determină modificări ale fluxurilor financiare, avnd influenţă pozitivă sau negativă asupra:

            ritmului de creştere economică

            satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale populaţiei, privind creşterea calităţii vieţii, păstrarea calităţii mediului şi a echilibrului ecologic, etc.

             funcţia de repartiţie a finanţelor cuprinde două momente distincte:

  • mobilizarea resurselor financiare şi constituirea pe baza lor a fondurilor financiare;
  •                   2.   repartizarea (alocarea) pe destinaţii a fondurilor financiare.

             Cele două momente ale funcţiei de repartiţie presupun participarea finanţelor la procesele de repartiţie primară şi secundară a PIN

    Schema 2 şi schema 3

     

  • La procesele de mobilizare a resurselor financiare participă:
  • Statul;

            Agenţii economici;

            Instituţiile publice şi private;

            Populaţia;

            Persoanele fizice şi juridice străine.

    -  Mijloacele prin care se realizează mobilizarea resurselor financiare publice:

            Impozite;

            Taxe;

            Contribuţii

            Amenzi

            Penalităţi

            Vărsăminte din veniturile instituţiilor publice;

            Redevenţe, chirii pentru diverse bunuri proprietate de stat;

            mprumuturi de stat;

            Donaţii, ajutoare şi alte transferuri.

  • Alocarea pe destinaţii a fondurilor financiare publice mobilizate n etapa 1 presupune parcurgerea următoarelor etape:
  • Inventarierea nevoilor publice existente
  •             2.   Cuantificarea acestora n expresie bănească

    3.   Ierarhizarea priorităţilor

                      4.   Selectarea celor ce vor fi finanţate n cursul anului bugetar

                5.   Repartizarea pe destinaţii:

      nvăţămnt, sănătate, cultură

      Asigurări sociale şi protecţie socială

      Gospodărire comunală şi locuinţe

      Apărare naţională

      Ordine publică

      Alte activităţi

      Datorie publică

             Pentru fiecare destinaţie, fondurile financiare publice se defalcă:

            pe beneficiar

            pe obiective

            pe acţiuni

             Funcţia de repartiţie a finanţelor publice private constă n constituirea şi utilizarea fondurilor proprii ale subiecţilor economici şi sociali pentru:

            derularea activităţii curente (de exploatare);

            realizarea de investiţii;

            finanţarea unor acţiuni social-culturale şi sportive;

            sponsorizarea unor acţiuni organizate de terţi.

             n cazul finanţelor private, n procesele de constituire a fondurilor se aplică principiul afectaţiei speciale a resurselor.

    Funcţia de control

             Constă n utilizarea finanţelor ca mijloc de reflectare şi de influenţare a proceselor economice şi sociale din cadrul societăţii;

             Prin controlul financiar se urmăreşte:

            asigurarea formării resurselor financiare ale statului şi ale agenţilor economico-sociali;

            menţinerea integrităţii acestora;

            modul de gestionare a acestor fonduri, n raport cu:

             criteriile de raţionalitate;

             criteriile de eficienţă.

             Prin exercitarea funcţiei de control se obţin informaţiile necesare pentru formularea unor noi decizii şi realizarea de acţiuni privind:

            Mobilizarea oportună a resurselor    

            Utilizarea raţională a resurselor        

             Scopul : asigurarea n dinamică a echilibrului economic, financiar şi monetar, la nivelul macrosistemului şi la nivelul microeconomiei şi microsocialului.

             Organe ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor private cu atribuţii n exercitarea funcţiei de control a finanţelor:

             Parlamentul

             Curtea de Conturi

             Guvernul

             Ministerul Finanţelor Publice

             celelalte ministere

             organele jurisdicţionale

             comisiile de cenzori ale societăţilor comerciale şi ale organizaţiilor non-guvernamentale

             auditorii financiari interni.

             Funcţia de control a finanţelor

             este diferită faţă de funcţia de repartiţie

             se suprapune peste aceasta din punct de vedere al timpului şi al locului cnd şi unde se exercită

             are o sferă mai largă de cuprindere.

             Funcţia de control se nfăptuieşte prin intermediul categoriilor financiare:

             impozite

             taxe

             contribuţii

             prelevări

             alocaţii şi cheltuieli bugetare

             amortizarea capitalului imobilizat n active corporale şi necorporale,

             Toate acestea, n acţiune, devin prghii financiare.

    Prin compararea mărimilor efective cu cele previzionate ale resurselor financiare aferente diverselor canale autonomizate prin care acestea se vehiculează şi ale utilizărilor date acestor resurse se pun n evidenţă abaterile favorabile sau nefavorabile nregistrate n perioada analizată.

    n continuare, se stabilesc cauzele determinante ale acestor abateri, pe baza cărora de adoptă deciziile şi măsurile de corecţie necesare, realizndu-se menirea intervenţiei active a finanţelor n derularea proceselor economice şi financiare.

     

     

    1.6.   ROLUL FINANŢELOR PUBLICE
    N ECONOMIILE CONTEMPORANE

     

     

             Adam Smith – principiul “minii invizibile” – fundamentul teoriilor economice liberale

             Statul trebuie să intervină doar pentru a garanta dreptul de proprietate şi libera iniţiativă

             n ipoteza funcţionării perfecte a pieţei:

            Distribuţia inegală a veniturilor şi averilor n societate

            Existenţa bunurilor benefice sau de merit (merit goods)

             In ipoteza funcţionării imperfecte a pieţei, statul intervine n economie n situaţiile generate de:

            Concurenţa imperfectă

            Economiile de scară

            Bunurile publice

            Externalităţile

            Pieţele incomplete

            Asimetriile informaţionale

            Dezechilibrele macroeconomice

     

    Referat oferit de www.ReferateOk.ro
    Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
    Horoscop
    Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
    referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica